Din seria "sa consultam dictionarul este sanatos"
joi, 30 septembrie 2010
POLEMICA si DIALOGUL
luni, 27 septembrie 2010
O opinie
In seara aceasta am participat la o lectura publica si o conferinta sustinuta la Ateneul Roman de Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatura in 2009. Am ascultat cu deosebit interes opiniile doamnei Muller despre comunismul din Romania; s-au citit cateva pagini din noua ei carte, a fost si muzica, dialogul carismaticei Herta Muller cu Gabriel Liiceanu a fost un adevarat spectacol. Dar... mi se pare ciudat, foarte ciudat ca astazi, intr-o tara in care timp de 20 de ani toata lumea s-a preocupat de cine a fost securist, comunist, activist si in care nimeni nu a urlat si nu ulra nici acum, cand e un moment foarte greu, dupa autostrazi, salarii, infrastructura, cultura, invatamant, cand tara este guvernata execrabil, cand ni s-au taiat salariile, presedintele ne injura, ne cearta, se supara si ne sfideaza in functie de cat alcool a consumat cu o seara in urma, e foarte ciudat sa auzi pe cineva ca o condamna pe mama mea si pe tatal meu pentru faptul ca nu au fost eroi si nu s-au sacrificat opunandu-se unui sistem comunist, evident un sistem defect si care a produs victime, dar!! un sistem recunoscut ca fiind legitim de marile puteri, printre care si Germania Federala, acolo unde Herta Muller a trait timp de 23 de ani. Mi-ar fi placut daca Herta Muller, mi-ar fi scris/vorbit (este incontestabil ca stie sa o faca cu talent) despre vremurile de acum. Imi place militantismul, imi plac eroii, imi plac oamenii care spun liber ce gandesc cum face ea, dar cu ce ma ajuta pe mine azi faptul ca imi condamna parintii si poporul pentru ca nu au fost cu totii dizidenti si istoria pe care in loc sa ne-o asumam, ne chinuim inutil sa o negam si sa o condamnam si ratam esentialul. Nu suntem un popor de lasi! Sunetem o tara care a avut ghinionul istoric de a trece printr-o perioada oribila pe care ar trebui sa nu o uitam, dar pe care ar trebui sa o depasim (dracului)!
Este opinia mea, si mi-o asum!
duminică, 26 septembrie 2010
Un Banc
La scoala, profesoara ii intreaba pe copii despre meseriile parintilor lor:
Sandel: Tata este avocat!
Profesoara: Minunat, Sandel. O meserie vocationala, grea..foarte frumos. Urmatorul!
Marcel: Tata meu este macelar!
Profesoara: Foarte bine, Marcel. O meserie grea si necesara. Urmatorul!
etc etc
Profesoara: Bula, tatal tau cu ce se ocupa?
Bula: .... Tata meu..danseaza noaptea intr-un bar si se dezbraca pe muzica si..daca un nenea ii baga destui bani in chiloti se duce cu nenea ala in padure si face ce zice nenea.
Profesoara: Oh..copii, asta este tot pentru ziua de azi. Toata lumea sa iasa in pauza. Bula, tu mai ramai un pic.
copii ies
Profesoara> Vai, Bula, daca stiam asta despre tatal tau nu te mai puneam sa zici. Te rog sa ma ierti.
Bula: De fapt, am mintit. Tata nu lucreaza unde am zis.
Profesoara: dar de ce ai mintit mai Bula?
Bula: Pai...tata este consilierul lui Basescu, dar mi-a fost rusine sa zic.
vineri, 17 septembrie 2010
Punct si mai departe
Azi, 18 septembrie, ora 19.30, avampremiera spectacolului Iunie, de Zoltan Egressy, directia de scena - Victor Ioan Frunza, scenografia - Adriana Grand, Teatrul National Targu Mures.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)