Z Files

rezonabil - REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare raţională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acţiuni, fapte etc.) Care se menţine în limitele normale, obişnuite; care nu are nimic ieşit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. Care este corespunzător cu valoarea lucrului

Ma tot intreb daca a (incerca sa) fii rezonabil mai este o virtute sau a devenit o slabiciune?! Naiva problema, dar importanta!

Despre o perioada

Revazand Portugalia acum cateva seri si in seara aceasta Caligula, doua dintre spectacolele produse la Teatrul din Baia Mare, nu mi-am putut reprima un gand, si anume: cata munca si cu cata daruire s-a lucrat la aceste spectacole, si ma refer la toata echipa -actori, tineri elevi, echipa tehnica, creatorii spectacolului - si cat de putin s-au jucat! Ma bucura ca aceste spectacole se difuzeaza si sunt fixate pe suport video, ar fi fost pacat sa se iroseasca efortul deosebit al atator oameni. Cat despre cei care nu le-au mai dorit...nimic!

interviu Yorick.ro

George Costin a jucat în opt teatre, în ţară şi în Bucureşti. Este unul dintre actorii tineri cei mai apreciaţi. A fost angajat la Teatrul din Baia Mare, iar acum este colaborator al mai multor teatre, printre care Teatrul de Comedie din Bucureşti. Despre măsurile Guvernului?! „Dacă n-au reuşit să taie din pensii, au mărit TVA-ul. Sunt convins că dacă nu reuşesc să dea actorii afară o să găsească ei altceva. Am senzaţia că e mai mult o ambiţie decât o încercare de rezolvare a unei situaţii.”

Cum comentezi odiseea Ordonanţei 63/2010? Pe tine, personal, te afectează în vreun fel?

Da, mă afectează şi ca om, şi ca om de teatru. Dar în primul rând ca actor. E un lucru care afectează toată comunitatea teatrală. Într-o vreme, actorii erau „prestatori de servicii artistice”. Dacă aşa spune legea, aşa suntem… funcţionari. Dar şi funcţionarii ăştia, dacă tot sunt împărţiţi pe atâtea calupuri de la actori până la cei care lucrează la finanţe, totuşi, ar trebui făcută o diferenţiere. Şi dacă ar fi să spunem că suntem funcţionari – ceea ce nu ne onorează – dar, mă rog, să acceptăm termenul, totuşi mi se pare că nu le poţi pune pe toate într-o singură oală. E o eroare, este un tăvălug care trece orbeşte peste bugetari şi peste toată lumea fără o analiză serioasă. Deci este foarte clar că ce au făcut ei nu a presupus nici un fel de analiză a situaţiei din teatre şi a bugetarilor în general. E clar că s-a făcut la grămadă.

În aceste condiţii, posibilităţile pentru un actor tânăr devin aproape inexistente. Şi aşa este destul de dificil pentru un actor să facă performanţă în meseria asta, e din ce în ce mai greu. Acum, tăindu-se salarii, şanse, posturi, orice – mai au capul să ni-l taie – şansele vor fi mai mici, mai puţine. Asta într-o lume teatrală normală ar crea concurenţă şi ai spune că e un lucru bun. Dar concurenţa se poate crea pe un suport bun. Ok, să fie greu să ajungi acolo… dar când ajungi acolo ca tânăr actor să fii şi plătit. Dacă tot concurezi cu 200 de actori pentru un post – ca să dau, aşa, un exemplu – se presupune că atunci când îl câştigi ai într-adevăr o satisfacţie. Şi nu mă refer numai la faptul că eşti aplaudat la final de spectacol. Trebuie să şi trăieşti din ceea ce faci. Un profesionist până la urmă asta este. Un om care trăieşte din ceea ce face. Or, toată această situaţie va duce la o deprofesionalizare a instituţiilor de cultură.

Crezi în promisiunea guvernanţilor că lucrurile “s-au rezolvat” sau te temi ca pericolul va reapărea?

La ambiţia de care dau dovadă premierul Boc, preşedintele Băsescu şi toţi cei care ne conduc sunt convins că vor găsi alte soluţii. E clar că ei şi-au pus în gând să facă lucrul ăsta şi e clar că în ultima vreme ce-şi pun în gând fac trecând peste cadavre. Dacă n-au reuşit să taie din pensii, au mărit TVA-ul. Sunt convins că dacă nu reuşesc să dea actorii afară o să găsească ei altceva. Am senzaţia că e mai mult o ambiţie decât o încercare de rezolvare a unei situaţii. Nu ştiu, poate luna viitoare, săptămâna viitoare, vom mai afla lucruri noi despre viitorul nostru…

Din punctul tău de vedere şi din experienţa ta, în teatre în acest moment este exces de personal sau e nevoie de personal?

Nu e loc de dat oameni afară. Din ce ştiu eu, pe unde am lucrat, s-au externalizat servicii. Sunt teatre care nu mai au ateliere, care n-au croitori, n-au maşinişti. Şi aşa e criză de personal. Nu ştiu care director de teatru ar putea să spună „Dom’le, am prea mulţi croitori şi nu ştiu ce să mai fac cu ei”. Sau prea mulţi peruchieri. Dimpotrivă, este un mare deficit de personal calificat. Asta o dată. Iar în ceea ce-i priveşte pe actori… Să-i punem laolaltă cu personalul tehnic iar mi se pare ceva în neregulă. Eu cred că sunt prea mulţi actori care n-au unde să joace. E dificil şi periculos să contabilizezi cât joacă un actor. Poate sunt unii care joacă mai puţin şi au salarii mai mari decât unii care joacă mai mult, asta cu siguranţă aşa este. Se întâmplă de multe ori să fie actori plătiţi mai bine ca alţii şi să joace foarte puţin sau deloc. Dar, dacă punem problema de bani, salariile sunt atât de mici, oricum ar fi ele, încât nu cred că e un criteriu să dai afară oameni. Şi nu cred că va ajuta cu nimic bugetul. Plus că eu mai cred ceva. Directorii de teatre vor fi nevoiţi să găsească soluţii. Or, soluţiile s-ar putea să se trezească guvernanţii noştri că sunt mai costisitoare decât dacă ai fi păstrat acei oameni. Pentru că este mult mai scump pentru un teatru să plătească un colaborator – un actor sau un serviciu – decât să-l aibă angajat.

Sunt opt teatre în care am jucat. Nu cred că este un teatru unde să nu-l fi auzit pe director că nu se plânge de lipsă de personal. Nu vorbim numai de actori… Pentru că salariile sunt mici, puţină lume acceptă sacrificiul de a lucra muncă de maşinist sau de croitor. Totuşi, presupune o pregătire, nu e ceva foarte uşor. E destul de greu să atragi oamenii să lucreze acolo, într-un teatru. Volumul de muncă e mult prea mare raportat la salariul pe care-l câştigi. Iar acum, dimpotrivă, să tai şi din salarii 25 la sută, să măreşti şi TVA-ul, şi să-i dai şi pe oameni afară, mie mi se pare un genocid…

Cum te afectează Ordonanţa privind drepturile de autor, care presupune o creştere a cotei forfetare de la 20 la 40 la sută? Şi ce repercusiuni are asta asupra teatrului?

Pe-asta o uitasem… Că sunt deja prea multe. Informaţiile sunt foarte contradictorii. Niciodată nu ştii când, niciodată nu ştii cât, te trezeşti că o lege este constituţională sau neconstituţională, este un haos general şi din asta toată lumea are de suferit. Eu nu ştiu, de exemplu, ce taxe vom mai plăti pentru drepturile de autor, nimeni nu ştie, dacă întrebi toată lumea îţi răspunde: „aşteptăm, încă nu ştim, s-a spus…”

Dar de ce să crească doar la 40 la sută şi nu la 80 la sută? Este ridicol. Nici nu-ţi mai vine să vorbeşti. Despre actori, cel puţin în ultima vreme, toată lumea a avut aşa o părere „Vai, sărăcuţii de ei, ăia care şi-aşa câştigă puţin!”. Să vezi cum o să fim priviţi acum. Suntem o mână de oameni care până acum erau plătiţi prost, vom fi plătiţi şi mai prost şi nu ştiu ce poate să iasă bun de aici. Producţia unui spectacol de teatru va fi din ce în ce mai dificilă. Mă întreb cum vei mai putea monta „Hamlet” care are peste 15 personaje importante. Dar poate că e un lucru bun, poate că o să înceapă să se scrie piese cu două-trei personaje care stau pe două scaune. Poate că dramaturgii ne ajută cu această ocazie să ne scrie piese de jucat pe bani puţini şi fără prea mulţi actori.

Piese de criză…

Da, fie, piese de criză…

E criză, oamenii sunt afectaţi din toate punctele de vedere. A proteja cultura, teatrul în acest moment este un moft?

Nu, nu cred că e un moft. Probabil că multă lume percepe un pic altfel arta, ca pe un lux, ca pe un moft, iar pe actori ca pe nişte trântori care stau acolo şi mănâncă banul public. Sunt convins că asta este percepţia celor care ne conduc şi a multor altora. Dar cred că orice civilizaţie de pe planeta asta nu a fost nimic atâta timp cât n-a avut cultură. Ok, să taie cultura. Ar fi interesant de făcut un experiment. Cu ocazia asta poate guvernanţii noştri o să-l facă. Tăiaţi, dom’le, tot ce înseamnă cultură. Nici comuniştii n-au făcut asta. Sunt curios ce se întâmplă. Ok, fără teatru… Hai să vedem cum e fără teatru, fără cărţi… cred că un dezastru. O ţară fără cultură nu înseamnă nimic, este o funie de nisip pe care o mătură un val rapid.

Monica Andronescu

sursa www.yorick.ro

Politix

Ma feresc in general sa fac comentarii politice, dar sunt de-a dreptul indignat de atitudinea celor care ne conduc. Suntem in plina perioada de criza pe care este evident ca le-o datoram in proportie de peste 50%, iar domnul Presedinte al Romaniei Traian Basescu si domnul Prim-ministru Emil Boc nu scapa nicio ocazie sa certe si sa urecheze cetatenii tarii care le cer socoteala pentru situatia in care au ajuns. Sunt jigniti si se supara pe oamenii amarati, someri si inundati , intorc spatele si se tin de nas cand trec prin multime, uitand ca acestia sunt cei care, iarta-i Doamne ca acum afla ce au facut, i-au votat pe ritmuri de "Vantul bate, apa trece..."